Urbanism: Si colosii pot sa moara

Asa cum probabil ati aflat deja, investitorul principal al proiectului Palas (cel din spatele Palatului Culturii pentru cei care nu au auzit inca de el) a ajuns in imposibilitatea continuarii lucrarilor. Motivul este lesne de inteles: criza financiara. Asta nu poate decat sa ne “bucure” pe noi iesenii cei carora ne pasa cat de cat de urbea in care inca mai supravietuim. Iata cateva din motivele principale pentru care trebuie sa va bucurati:

- Constructia va stagna pana cand primaria va gasi un nou investitor sau o metoda de a scoate din sac 250 milioane de euro pentru continuarea lucrarilor , lucru care va face un imens deserviciu imaginii si asa sifonate a centrului orasului.

- Daca se va gasi un nou investitor acesta cu siguranta va emite noi pretentii (nu ma refer aici la cele de ordin economic) ma voi referi strict asupra celora de ordin urbanistic si arhitectural. Noul proprietar ar putea modifca solutia dupa bunul plac pentru a reduce drastic cheltuielile (ca na, e criza).

- Daca primaria se va implica direct in finantarea si gestionarea acestui proiect va avea cel mai probabil soarta celorlalte proiecte aflate sub tutela primariei Iasi (a se vedea aeroportul, lucrarile de modernizare a liniei de tramvai, etc) adica se vor termina cand vor fi bani si daca termenul initial de finalizare era 2010 acesta se va prelungi cu siguranta macar pana in 2020.

- Noi, iesenii, dar si potentialii vizitatori ne vom “bucura” de cateva lucruri scapate de sub control cum ar fi: amplasarea complet neinspirata a showroom-ului de prezentare Palas care prin pozitie mutileaza axul de intrare cat si spatiul urban din fata Teatrului pentru copii “Luceafarul”, ingustarea strazii dintre Sala Polivalenta si Caminul de Batrani si strangularea circulatiei auto in acea zona, in asteptarea celor cateva mii de locuri de parcare ce trebuia sa le ofere Palas-ul cele cateva cladiri de birouri construite in zona ridica acum problema parcajelor si multe alte probleme conexe de ordin estetic si functional.

Raman la parerea mea initiala ca un asemenea tip de investitie trebuia atribuit unui grup de investitori atat din considerente economice dar mai ales din considerente arhitectural estetice. Viziuni diferite ale mai multor birouri de proiectare ar fi generat in opinia mea o imagine organica, coerenta si corecta pentru un ansamblu atat de mare eliminand riscul plafonarii repetitive la nivel de expresie plastica.